Cu totii stim si admitem ca Antonescu a dat-o'n bara, insa de aici si pana la blamarea lui totala e mare distanta.

Imi place sa-l numesc pe Antonescu un erou ratat pentru ca desi a avut initiativa si spirit national nu a avut cu adevarat puterea sa faca tot ce si-a propus.

Multe guri de jidani s-au ridicat sa ceara si statului roman bani pentru asa-zisul genocid care zice-se ca a avut loc. Eu ma abtin sa intru in polemici pe aceasta tema pentru ca documentatia pro si contra este mult prea ambigua pentru a da un verdict cert... cert este ca numai evreii pot face comert cu mortii.

Redau mai jos una din stenogramele lui Antonescu de la o sedinta a cabinetului sau. Desi e lunga, va recomand sa o cititi caci ea va va ajuta sa va formati o opinie clara despre intentiile acestui personaj politic:



"Un aspect, foarte dureros, al vietii oraselor noastre îl reprezinta mahalalele, si aceasta este o problema care priveste Ministerul de Interne, împreuna cu Primaria.

Din timpuri îndepartate, de când s-a desfiintat robia, si mai ales dupa razboi, a fost o invazie a tuturor tiganilor si a tuturor elementelor slabe de la sate. Tot ce nu era capabil la sate sa duca o munca grea a venit la oras, unde, prin diferite mijloace, îsi câstiga existenta, fara sa munceasca. De aceea, în împrejurimile Bucurestilor s-au creat mahalale infectate de oameni fara capatâi, care ati vazut cum au inundat în strada zilele trecute, când a fost rebeliunea. Au comis jafuri si erau pe punctul sa dea statul peste cap, daca nu era energie.

Toti tiganii din Bucuresti trebuie scosi. Dar înainte de a-i scoate, trebuie sa ne gândim unde îi ducem si ce facem cu ei. Solutia ar fi sa asteptam pâna se asaneaza Baltile Dunarii, ca sa facem sate tiganesti acolo si sa-i ocupam cu pescuitul etc. Pâna atunci, trebuie însa mult timp.

O alta solutie este sa intram în tratative cu proprietarii mari. n Baragan, totdeauna a fost lipsa de brate de munca. Sa construim aceste sate, nu definitiv, dar sa facem niste case si baraci, organizatie sanitara, comert, cârciumi etc. Sa facem o statistica a lor si-i ridicam odata, în masa, si-i ducem în acele sate. Facem trei-patru sate, de câte 5-600 familii, si instalam acolo gardieni împrejurul lor, sa nu poata sa iasa. Ei îsi traiesc viata acolo si gasesc de munca acolo.

O alta problema capitala este a strainilor care s-au aciuat aici, ungurii în special. Marea majoritate a celor iesiti în strada [la rebeliunea legionara] au fost acestia. Inainte erau peste 40 000 de unguri în Bucuresti, care era al doilea oras, dupa Budapesta, cu cel mai mare numar de unguri. Toti acestia trebuiesc identificati si apoi luati din Bucuresti. Prefer o criza de servitori în Bucuresti, decât sa continuam sa traim în situatia aceasta.

A treia categorie sunt taranii, care, din diferite sate din Ilfov si de mai departe, s-au instalat pe la mahalale. Trebuie facuta o statistica si a acestora. Profita, d-le ministru de Interne, de recensamânt si, în paralel, discuta cu dl. Pana [subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii si Domeniilor], sa începem sa construim aceste sate. Fac sacrificii din bugetul statului, ca sa degajez Bucurestiul, iar locurile ramase libere le asanam si facem cu ele scoli si alte lucruri de care au nevoie Bucurestii. Bineînteles, printre acesti tigani [se refera, probabil, tot la tarani] sunt si muncitori. Pe acestia îi lasam. Dar majoritatea nu se stie din ce traiesc.

Dar aceasta problema nu se pune numai pentru Bucuresti, ci si pentru alte orase, în special din Muntenia, ca Pitesti, Ploiesti, Târgoviste, asa încât problema trebuie atacata, cu prilejul recensamântului si, în special, la orase trebuie stabilit ce minoritari au patruns, taranii veniti recent si tiganii, ca sa putem sa-i scoatem. Este o problema care trebuie pregatita în cele mai mici amanunte..."

Antonescu despre evrei:


"A doua problema mare este aceea a românizarii. Suntem pe punctul de a face o lege care va stabili bazele mari, principiale, ale românizarii si etapele succesive în care se va exercita operatia, pentru ca eu nu înteleg sa fac aceasta prin mijloace brutale, în mod revolutionar, ci în etape succesive, în mod evolutiv.

Românizarea aceasta are si ea doua aspecte: aspectul patrunderii elementului românesc în viata economica a statului, în mod progresiv si succesiv, asa încât sa nu darâmam structura economica a statului si, cu vointa sau inconstient, sa provocam o catastrofa economica. Deci, aici este toata delicatetea problemei. Este apoi aspectul celalalt, al purificarii atmosferei de elemente iudaice. Daca timpurile ar fi normale, eu as proceda în mod normal, la eliminarea din statul român, în masa, a elementelor evreiesti, adica la izgonirea lor peste granita. Dar astazi nu pot s-o fac. Neuman nu pot sa fiu. N-am unde sa-i trimit si nici nu pot sa-i las sa moara de foame. Si atunci, problema aceasta o întrevad sub un aspect cu totul special, adaptat la situatia internationala de azi. Dl. ministru [Mihai] Antonescu are instructiuni precise în aceasta privinta. Trebuie sa studiem, si pentru orasele de provincie si pentru Capitala, rezolvarea acestei probleme.

In Capitala vreau sa fac un cartier pur evreiesc, ale carui limite se vor fixa ulterior, dar ale carui axe sunt trasate de jidani, caci este axa Vacaresti si axa Dudesti, si unde, în timp de doi ani, tot ce este evreu în Capitala trebuie sa intre în aceasta cetate jidoveasca si tot ce este român va trebui sa iasa. Atunci, jidanii vor putea sa traiasca în mediul lor, cu comertul lor, cu sinagogile lor etc., pâna când vor veni timpuri linistite, când îi vom trece peste granita, în regiunile care se vor fixa ulterior. Dar aceasta este o problema pe care nu poate s-o rezolve neamul românesc singur, ci care se înlantuieste în spatiul continental si intercontinental si vom vedea ce solutie se poate da acestei probleme, cu timpul."